MONOGRAFIE
prof. dr. Mihai Cotenescu
Unitatea şcolară este situată pe strada Sloboziei, la intrarea în municipiu, pe drumul naţional care face legătura cu autostrada Bucureşti – Constanta, dar şi cu actuala reşedinţă a judeţului Ialomiţa. Actualmente, ea funcţionează într-un local construit la sfârşitul deceniului al şaptelea, iar până atunci şi-a desfăşurat activitatea în alte două locaţii. Mai întâi, pentru asigurarea bunei funcţionalităţi au fost reparate şi modernizate clădirile rămase libere după dezafectarea regimentului 23 Infanterie Ialomiţa (în 1958) iar apoi a închiriat spaţiile Centrului Şcolar Agricol Călăraşi aflate în centrul oraşului.
Baza înfiinţării acestei şcoli profesionale de şoferi a constituit-o Hotărârea Consiliului de Miniştri numărul 419 din aprilie 1962 prin care Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor avea obligaţia de a înfiinţa mai multe şcoli profesionale de conducători auto pentru nevoile economiei naţionale. La 20 mai 1965 a fost emis ordinul ministerial numărul 450 prin care se decidea înfiinţarea acestei şcoli la Călăraşi în locul celei desfiinţate de la Râmnicul Sărat. Se făcea precizarea că această nouă instituţie trebuia să-şi înceapă activitatea la 25 mai ea urmând să fie finanţată din bugetul de stat iar dotarea tehnică să fie asigurată de către Direcţia Generală a Transporturilor Auto[1].
Tinerii care doreau să îmbrăţişeze această profesie erau recrutaţi din rândul absolvenţilor de şcoli generale de către Direcţiile Regionale de Transporturi Auto, erau şcolarizaţi timp de 6 luni, iar după obţinerea permiselor de conducători auto şi atestatului de calificare erau încadraţi la autobazele din regiunile care asigurau recrutarea lor.
Noua şcoală din Călăraşi şi-a început activitatea la 15 iulie 1965. Drepturile şi obligaţiile personalului, dar şi a celor care se pregăteau teoretic şi practic erau clarificate prin regulamentul de organizare şi funcţionare a şcolilor de şoferi profesionişti elaborat de către Direcţia Personal şi Învăţământ a Ministerului Transporturilor care preciza amănunţit modalităţile de funcţionare, dotare tehnică, încadrare, programa şcolară şi felul cum trebuiau organizate examenele de absolvire.[2]
Sarcina asigurării bunei funcţionări, a şcolii din Călăraşi a revenit unui colectiv condus de maistrul Ion Ştefan, format din tehnicieni şi instructori auto care să asigure cunoaşterea noţiunilor teoretice şi practice pentru elevii recrutaţi să urmeze această unitate profesională. La început au fost încadrate 64 de persoane, din care jumătate o reprezentau instructorii auto iar restul personalul tehnico-administrativ.[3]
Prima serie (428) a terminat cursurile în decembrie 1965, iar la începutul anului 1966 a susţinut examenul de absolvire. Din totalul celor înscrişi la examen au obţinut carnetul de conducători auto un număr de 408 tineri. Procesul verbal încheiat cu ocazia desfăşurării acestuia menţiona printre altele nivelul corespunzător de pregătire al absolvenţilor, notele obţinute, dar şi o serie de deficienţe constatate în timpul susţinerii examenelor teoretice şi practice. Se făcea precizarea că şi nivelul de pregătire al instructorilor era destul de scăzut deoarece o parte din ei nu aveau studiile necesare.[4]
Notele de constatare din intervalul 1966-1970 alcătuite de brigăzile mixte trimise în control de către minister au consemnat constant părţile pozitive ale activităţii, dar şi pe cele negative. Din ele se poate cunoaşte gradul de dotare tehnică, nivelul de pregătire al instructorilor,starea şi practica disciplinară a elevilor dar şi măsurile care se impuneau pentru lichidarea neajunsurilor existente. Din aceste acte de constatare rezultă că numărul efectiv de elevi şcolarizaţi a crescut constant până în 1972 ajungându-se ca în comparaţie cu anul înfiinţării numărul acestora să crească de la 1230 la 1750 pe fiecare serie, şcoala profesională din Călăraşi să ajungă să fie una din cele mai apreciate şcoli de acest nivel din România.[5]
După 1968, au intervenit mai multe modificări în bunul mers al activităţii. Din februarie (după organizarea administrativ teritorială) şcoala din Călăraşi a intrat în subordinea Centralei de Transporturi Auto Bucureşti la nivel naţional, iar pe plan teritorial a depins o perioadă de timp de Întreprinderea de Transporturi Constanţa, iar din 1971 de ITA Ialomiţa. Această dublă subordonare va dura până în 1989 la nivel de centrală, iar din 1981 acest liceu cu profil tehnic va avea pe plan local o dublă subordonare – ITA Călăraşi şi Inspectoratul Şcolar Judeţean.
Schimbări s-au produs şi la nivelul conducerii şcolii. Din 1966, director coordonator a fost numit maistrul Ion Miu (până în 1975) urmat de către activistul de partid Vasile Ichim (1976) iar de la 1 martie 1977 director al noului Grup Şcolar Auto a devenit inginerul Petre Petrescu.
Capacitatea maximă de şcolarizare a fost atinsă în anul 1973 când au fost pregătiţi în cele două serii 3500 de elevi proveniţi din toate judeţele României. După aceea numărul elevilor s-a redus treptat, astfel că în anii 1974-1976 şcoala pregătea 450-620 de elevi. Cauza principală a scăderii numărului celor şcolarizaţi a constituit-o faptul că întreprinderile de transporturi judeţene nu-şi mai realizau planul de şcolarizare, iar unele judeţe şi unităţile militare din ţară au început să organizeze periodic cursuri de scurtă durată pentru calificarea tinerilor din zonele lor de activitate.
Scăderea numărului de elevi din perioada 1974-1976 a atras după sine reducerea numărului de personal, dar şi schimbarea pentru prima dată a locaţiei. În toamna anului 1976, Ministerul Apărării Naţionale a preluat spaţiile şcolii, aducând aici o unitate de militari constructori, care a fost antrenată în construcţia noului combinat siderurgic. Întregul efectiv şi inventar a fost mutat în clădirile insalubre aparţinând Centrului Şcolar Agricol din Călăraşi.
În anii 1975-1976 şcoala a pregătit serii reduse de elevi (250-350) majoritatea absolvenţilor şcolarizaţi provenind din judeţele limitrofe Ialomiţei. Parcul auto s-a redus de la 86 de autocamioane la 14, iar numărul autoturismelor de teren de la 12 la 4, la care adaugă 2 tractoare.[6]
În acest context, la 4 iulie 1975 intră în vigoare Decretul Consiliului de Stat, numărul 56 prin care şcolile de şoferi profesionişti erau desfiinţate iar în locul lor urmau să funcţioneze licee industriale (cu o durata de 4 ani) dar şi şcoli profesionale cu o durată de 2 ani care urmau să pregătească o gamă mai largă de tineri în mai multe meserii începând de la cea de conducător auto până la cea de tehnician şi revizor tehnic auto.[7]
Noile unităţi şcolare aveau o dublă subordonare: logistic şi financiar depindeau de Direcţia Generală a Transporturilor Auto iar din punct de vedere profesional de Ministerul Învăţământului care urma să controleze modul de desfăşurare al procesului de învăţământ, controlul activităţii şcolare, acordarea gradelor didactice şi organizarea examenelor de admitere şi de absolvire în aceste licee industriale.
De la 1 martie 1977, la conducerea şcolii profesionale auto Călăraşi a fost numit inginerul Petre Petrescu. Timp de şapte ani cât s-a aflat la conducerea acestei unităţi, el va face toate demersurile ca şcoala să dispună de un nou local, va aduce aici profesori şi instructori bine pregătiţi, va antrena cadrele didactice să pregătească în permanenţă elevii care sa participe la concursurile pe meserii şi la olimpiadele şcolare judeţene şi naţionale. Prima problemă care a fost soluţionată a fost cea legată de construirea unui nou local. Consiliul Popular Municipal Călăraşi a donat terenul aflat în imediata apropiere a gării (fostul stadion), iar apoi s-au făcut demersurile necesare pentru obţinerea fondurilor şi asigurării forţei de muncă necesare construcţiei actualului Grup Şcolar Auto. Fondurile au fost alocate iniţial de către Ministerul Industriei Metalurgice iar lucrarea va fi finalizată cu fondurile primite de la Ministerul Transporturilor. Noua clădire ce urma să fie construită avea în componenţă 16 săli de clasă, opt laboratoare, şase ateliere pentru practică, două cămine şcolare, o cantină spaţioasă, toate putând asigura şcolarizarea a circa 900-1000 de elevi în fiecare an şcolar (pe mai multe profile începând de la conducători auto până la mecanici şi tehnicieni auto).
Construcţia localului a demarat în toamna anului 1978 şi a fost dat în exploatare la începutul anului şcolar 1980. Au existat pe toată durata construcţiei o serie de probleme de proiectare şi de construcţie dar echipa de meseriaşi din cadrul Centralei de Transporturi Căi Ferate (de la Feteşti) s-a achitat conştiincios de sarcini, astfel că în toamna anului 1980, s-a reuşit readucerea claselor de liceu cu profil tehnic care au şcolarizate timp de trei ani de alte licee din Călăraşi.
Statul de funcţiuni din anul şcolar 1980/1981 cuprindea o schemă de încadrare cu 94 de persoane, din care mai mult de jumătate o reprezenta personalul didactic de predare şi instruire (24 de profesori titulari şi 25 de maiştri) restul reprezentându-l personalul tehnico administrativ. Printre profesorii veniţi de la alte şcoli călărăşene s-au numărat Ion Vlad (multă vreme director adjunct), Rusu Petre (geografie), Georgescu Valeriu (franceză), Climovschi Alexandra (chimie), Crăciunică Gheorghe (fizică), Bratu Caţaros (educaţie fizică), inginerii Petrescu Petre şi Vasile Lefter, maiştrii Ion Şerban, Dumitru Muşat, Alexandru Velicu şi Savu Toma care vor asigura pregătirea teoretică şi practică a mai multor generaţii de elevi.
După 1981 alături de inspectorii şcolari trimişi de către Direcţia Generală de Transporturi Auto şi ITA Călăraşi au fost cooptaţi în brigăzile de control şi inspectori de specialitate din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Călăraşi. Notele comune de constatare evidenţiază constant părţile pozitive dar şi pe cele negative. De pildă o nota de îndrumare întocmită în martie 1981 sublinia existenţa unui plan de muncă judicios, procesul instructiv educativ era coordonat de către conducere dar şi de către profesori şi maiştri. S-au făcut eforturi pentru recuperarea materiei întârziate din cauza obligării elevilor de a participa la campania agricolă de toamnă, iar testele de verificare a cunoştinţelor arătau că cei intervievaţi aveau cunoştinţe de nivel mediu. Printre aspectele negative era menţionat faptul că liceul nu încheiase contracte cu ITA pentru reparaţiile unor autovehicule, atelierele erau dotate necorespunzător, neavând aparatura necesară, iar o parte din cele destinate conducerii auto nu erau utilizate în totalitate.[8]
În intervalul 1976-1984, această unitate şcolară a avut mai multe denumiri. Până în 1980 s-a numit Grup Şcolar Auto, apoi Liceu industrial, apoi Liceul Industrial nr. 4. Din anul 1990 a revenit la actuala denumire de Grup Şcolar Transporturi Auto. Această titulatură o va menţine până în toamna anului 2012 când denumirea a fost schimbată în cea de Grup Şcolar Tehnologic Auto.
În martie 1984, o echipa mixtă formată din inspectori şcolari de la ISJ Călăraşi, împreună cu cei de la Centrala Transporturi Auto Bucureşti condusă de inspectorul general adjunct, inginer Clej Raluca a controlat timp de zece zile activitatea sectoarelor şi a compartimentelor de lucru. Atenţia s-a concentrat asupra modului cum este organizat procesul de învăţământ, stadiul de realizare al planului de şcolarizare, modul de desfăşurare al activităţii instructiv educative dar şi felul în care sunt îndepliniţi şi realizaţi indicatorii economico financiari.
Brigada a constatat că unitatea dispunea de cabinete şi ateliere dotate corespunzător, că erau asigurate condiţii bune pentru cazare şi hrană iar activitatea economico financiară se derula conform legilor şi regulamentelor în vigoare.
Deşi planul de şcolarizare fusese îndeplinit s-a constatat că mulţi elevi absentau de la ore. Astfel cu prilejul controlului inopinat din ziua de 20.03.1984 s-a constatat că un număr de 102 elevi de la clasele de liceu şi şcoala profesională lipseau nemotivat, iar la clasele serale numărul celor absenţi era destul de ridicat. Cauza o constituia faptul că majoritatea elevilor erau navetişti, iar condiţiile atmosferice au perturbat o perioadă de timp întreg traficul rutier şi feroviar stânjenind astfel prezenţa zilnică a elevilor.[9]
Asistenţa profesorilor la clasă a subliniat faptul că toţi îşi făceau datoria, că aveau o bună pregătire teoretică şi metodico didactică. Erau evidenţiaţi profesori Floreanu Maria, Vlad Ion, Ursache Vasile, Climovschi Alexandra şi Panait Viorica. Existau şi profesori ca Petre Gherghinica, Crăciunică Gheorghe, Vîlcu Marin, Păun Nicolae care mai aveau lipsuri în activitatea lor începând de la întocmirea planificărilor până la relaţiile cu elevii.[10]
În perioada 1984-1986 la conducerea liceului industrial s-a aflat profesorul de matematică Ivan Gheorghe. Om cu multă experienţă didactică şi în conducere, acesta a introdus un plan săptămânal de îndrumare şi control pentru toate cadrele didactice şi a controlat îndeaproape activitatea administrativ gospodărească. S-a preocupat de modernizarea parcului auto şi de buna gospodărire a terenului agricol care fusese acordat şcolii de către Consiliul Popular Municipal din anul 1981.
În anul şcolar 1985/1986 în cele 18 clase de liceu şi 6 clase de seral erau recenzaţi 786 de elevi îndrumaţi de 24 de profesori şi 18 maiştri instructori care îşi desfăşurau activitatea în două schimburi. În anul următor au existat 16 clase (cu 563 de elevi) la ciclul liceal şi 214 elevi la şcoala profesională. Elevii erau grupaţi în 5 clase a IX-a, 6 clase a X-a, 2 clase a XI-a şi 3 clase a XII-a. Şcoala profesională dispune de 5 clase iar la seral în cele 5 clase erau înscrişi un număr de 169 elevi.[11]
Cele prezentate mai sus erau consemnate în notele de constatare întocmite în această perioadă de către brigăzile de control venite de la Inspectoratul şcolar sau de la ITA Călăraşi. Astfel nota de îndrumare şi control din aprilie 1986 menţiona printre altele că liceul industrial era încadrat cu personal didactic bine pregătit profesional, dar nivelul de cunoştinţe al elevilor era destul de scăzut. Ambii directori erau sfătuiţi să-şi coordoneze activitatea de îndrumare şi control, să se organizeze şedinţe de pregătire suplimentare şi să se pună accentul pe organizarea unor activităţi educative. Se solicită optimizarea acţiunilor de predare-învăţare de către toate catedrele printr-o parcurgere ritmică a programelor şcolare, punându-se accentul pe disciplinele la care elevii susţineau bacalaureatul.[12]
De la 1 ianuarie 1987 până la finele anului 1989, directorul coordonator al liceului a fost profesoara de matematică Maria Floreanu. În perioada cât a deţinut mandatul au fost organizate mai multe activităţi didactice, care au culminat cu fructuosul schimb de experienţă din 6-7 decembrie 1989, la care au participat peste 60 de invitaţi din toată ţara (directori de licee, inspectori şcolari, metodişti) care au avut cuvinte de apreciere despre baza materială a unităţii şi despre condiţiile de învăţătură ale celor peste 900 de elevi care frecventau ciclul liceal şi profesional.
Tot în această perioadă, conducerea şcolii a încheiat contracte de parteneriat cu IAS Drumul Subţire şi cu Asociaţia Intercooperatistă de Legume şi Fructe din satul Coslogeni pentru participarea elevilor la acţiunile de recoltare a legumelor şi cearealelor. Şcoala s-a implicat în această perioadă cu întregul efectiv de elevi şi de profesori, dar şi cu parcul auto. Pentru munca prestată, dar şi pentru transporturile efectuate, liceul a primit importante sume de bani, care au fost utilizaţi pentru dotarea laboratoarelor şi sălilor de clasă, dar şi pentru alte nevoi administrativ gospodăreşti.
Anul şcolar 1989/1990 a început la 15 septembrie cu 537 de elevi înscrişi în clasele liceale şi 179 la ciclul profesional. Un număr de 288 frecventau ciclul seral. Corpul profesoral era format din 36 de profesori şi 16 maiştri instructori, iar în sectorul administrativ gospodăresc erau încadrate 24 de persoane (contabili, administratori, bucătari, personalul de îngrijire).[13]
În timpul evenimentelor din decembrie 1989, nu s-au semnalat evenimente deosebite.
După revoluţie, în condiţiile instaurării nou regim democratic s-au întreprins mai multe măsuri. Astfel prin ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării numărul 3896 din 24 aprilie 1990 toate unităţile şcolare cu profil tehnic care până atunci aveau dublă subordonare au trecut definitiv în subordinea acestuia. Apoi a fost aleasă în mod democratic o nouă conducere, lucru ce a făcut ca directorul adjunct profesorul de limba şi literatura română Stelian Truică să devină director coordonator iar profesorul de biologie Ion Vlad director adjunct. La finele anului şcolar respectiv o parte din profesori au solicitat transferul în alte oraşe, iar locurile vacante au fost ocupate de suplinitori sau de titulari proveniţi de la alte şcoli şi licee din judeţul Călăraşi.
Mandatul lui Stelian Truică s-a întins pe o perioadă de 6 ani. Mai întâi au fost scoase din programa şcolară o serie de discipline şi au fost introduse altele noi (cunoştinţe civice şi religia) apoi au fost înfiinţate primele clase gimnaziale ce au avut în componenţă copii cu aptitudini sportive şi care vor constitui nucleul echipelor de baseball coordonate de profesorul Alexandru Vasilache. Ulterior aceste echipe au fost înscrise în campionatele naţionale, reuşind să obţină în perioada 1992-2006 o serie de locuri fruntaşe la cadeţi, juniori şi seniori. Într-un interviu publicat în ziarul local „Argument” din martie 2007, profesorul de sport a prezentat amănunţit eforturile sale făcute la nivel local şi naţional pentru ca această echipă să ajungă la nivel de performanţă ridicat şi să fie capabilă să participe la o serie de concursuri naţionale şi internaţionale, iar unii dintre elevi să fie incluşi în loturile reprezentative ale României.[14] La nivel naţional tânăra echipă de baseball a obţinut între 2000 – 2006, patru locuri I la cadeţi şi juniori şi 2 locuri 2 la juniori. Ulterior clasele gimnaziale au devenit clase cu profil sportiv (la început fiind grupaţi într-o singură clasă şi apoi şi în alte clase) având în componenţa lor tineri handbalişti, pugilişti, fotbalişti şi canotori care se vor remarca pe plan local, naţional şi mondial. Un număr de patru sportivi care au făcut parte din aceste clase vor fi nominalizaţi după anul 2008 ca sportivi reprezentativi ai judeţului Călăraşi.
Al doilea eveniment al mandatului profesorului Truică l-a constituit înfiinţarea primelor clase de informatică (în anul 1992) când s-a înfiinţat prima clasă, iar treptat această disciplină va deveni obligatorie pentru ciclurile de elevi din clasele de liceu şi profesionale.
Al treilea eveniment l-a constituit, renunţarea la o aripă a internatului (din anul 1994) şi transformarea acestuia în pensiunea – hotel Dacia. Această unitate hotelieră, bine dotată şi încadrată în categoria hotelurilor de 3 stele a funcţionat timp de 14 ani, după care printr-o decizie a Consiliului Local Călăraşi s-a transformat în azilul de bătrâni „Antim Ivireanul”. Având o capacitate de cazare de 60 de persoane vârstnice, el asigură în momentul actual, condiţii bune pentru cei 46 de bătrâni originari din localităţile călărăşene.
Din intervalul 1990-1996, există mai multe note de constatare alcătuite de organele de control şcolare care consemnează starea generală a liceului. Astfel procesul verbal întocmitla 14 noiembrie 1996 de către o inspectoare şcolară consemna starea corespunzătoare a localului, îndeplinirea planului de şcolarizare, nivelul de profesionalism al cadrelor didactice, dar în acelaşi timp şi unele lipsuri: mobilierul didactic era învechit, documentele şcolare nu erau actualizate, iar pe plan financiar se înregistrau o serie de restanţe la plata energiei electrice şi la consumul de apă potabilă.[15]
În timpul mandatului profesorului Truică au fost schimbaţi de două ori directorii adjuncţi. Mai întâi a fost numit în anul 1992 profesorul de fizică Nicolae Micescu iar după aceea inginerul Peicu Aurel. Ambii au devenit inspectori de specialitate în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Călăraşi unde activează şi în prezent.
După pensionarea directorului Truică unitatea a fost condusă în intervalul 1996-1998 de către profesorul de matematică Tudor Victor. Acesta s-a străduit să lichideze restanţele financiare şi s-a trecut la o primă etapă de modernizare a sălilor de clasă şi laboratoarelor. Până la finele mandatului, recondiţionările s-au efectuat în proporţie de 50%.
A urmat apoi la conducere profesorul de limba şi literatura română Victor Gaidamuth ajutat de către directoarea adjunctă Alexandra Climovschi. Acţiunile de reabilitare au continuat, trecându-se printre altele la repararea atelierelor şi internatului, realizându-se o serie de modificări şi reabilitări a unor încăperi şi instalaţii sanitare.
Din anul 2001 până în 2003 conducerea unităţii a fost asigurată de profesorul de fizică Ionescu Aurel având ca secondant aceeaşi directoare adjunctă.Singura realizare notabilă a fost aceea că Grupul Şcolar a stabilit contacte şi a încheiat un contract de parteneriat cu un liceu de acelaşi profil din Franţa. S-a reuşit să se facă un schimb de experienţă şi două vizite reciproce. Partenerii francezi au vizitat unitatea din Călăraşi prilej cu care au adus aici material didactic şi unele manuale.
În decembrie 2003, liceul a fost controlat de o echipă formată din nouă inspectori şcolari. Brigada a verificat toate compartimentele de muncă şi a evaluat întreaga activitate depusă în anii precedenţi. Materialul întocmit la finalul controlului menţiona buna pregătire profesională şi pedagogică a cadrelor didactice, colectivul didactic fiind format din 69 de cadre (profesori, ingineri şi maiştri) iar 34 de persoane lucrau în sectoarele administrativ financiare. Posturile erau acoperite în proporţie de 95% cu personal titular. În cele 42 de clase erau recenzaţi 976 de elevi (22 clase de liceu şi 14 de profesională la care se adăugau cele 4 clase de sportivi).
Era apreciată activitatea directoarei adjuncte Alexandra Climovschi care a făcut mai multe demersuri pe plan local pentru înlocuirea parcului auto învechit. Ea va reuşi să obţină de la Ministerul Apărării Naţionale 2 autocamioane iar de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie încă un autocamion care vor fi utilizate pentru pregătirea corespunzătoare a elevilor în vederea obţinerii permisului de conducere.
Alături de aspectele pozitive erau consemnate şi unele lipsuri care trebuiau remediate: nu se lucra în echipă, nu erau utilizate întotdeauna metode moderne de predare-învăţare, unitatea nu avea încheiat contract de parteneriat cu unităţile economice. Se înregistra un mare număr de absenţi în rândul elevilor, atelierele erau lipsite de confortul termic şi altele. Toate acestea au determinat conducerea inspectoratului să monitorizeze un timp activitatea liceului pentru a lichida măcar o parte din neajunsurile constatate.[16]
După control, conducerea a fost schimbată, mandatul de director coordonator fiind încredinţat pentru o perioadă de 2 ani de zile tinerei profesoare de geografie Lidia Sterienescu sprijinită de experimentata profesoară de matematică Maria Floreanu. În perioada când cele două doamne au condus liceul a continuat acţiunea de modernizare şi de dotare a cabinetelor şcolare. Astfel, laboratorul de informatică a fost înzestrat cu 25 de calculatoare moderne iar profesorii au fost incluşi într-un program de pregătire a utilizării calculatoarelor. S-a realizat şi conectarea la internet, iar orele de informatică au devenit obligatorii pentru toate clasele de liceu şi de profesională.
Din luna mai 2004 s-a încetăţenit obiceiul anual ca în ziua de sărbătoare religioasă a „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena” să fie organizată activitate dedicată zilei liceului. Cu acest prilej până în 2012 s-au întocmit programe de activitate de către fiecare catedră şi a fost tipărit în fiecare an revista Minipromotor care a conţinut materiale redactate de către elevi şi cadre didactice, a prezentat performanţele didactice şi sportive ale elevilor. Sufletul realizării acestei reviste a fost regretatul profesor de matematică Tudor Victor care împreună cu colegii de la catedra de limba şi literatura română s-au ocupat de redactarea ei până în anul 2011.
Această revistă a consemnat în fiecare an performanţele şcolare. De pildă, în anul 2011, un număr de 7 elevi participanţi la concursurile pe meserii şi la olimpiadele şcolare organizate la nivel judeţean au obţinut 5 locuri II şi 2 locuri III, iar la simpozioanele naţionale, ştiinţifice şi concursurile de fotografie organizate pe plan judeţean şi naţional au fost obţinute 6 locuri I de echipele de elevi fiind coordonate de experimentatele profesoare Alexandra Climovschi şi Victoria Dudău dar şi de tinerele Vasile Valentina, Elena Buzoianu şi Mihaela Ciorcilă.
Performanţele obţinute de elevii de la clasele de sportivi sunt de-a dreptul impresionante. Astfel campionatele naţionale de baseball (juniori şi seniori) au fost obţinute în anul 2012 6 locuri I iar un număr de 4 elevi au fost selecţionaţi pentru a face parte din lotul naţional (Răducanu Mădălin, Bodeanu Florian, Simion Marian şi Chivu Ionuţ).
Echipajele de canotaj feminin şi mai ales masculin au participat la campionatele mondiale de juniori, campionatele balcanice, la regate internaţionale şi la campionatele naţionale. Astfel elevul Voinoiu Silviu a devenit vicecampion mondial la campionatul mondial de juniori organizat în Franţa iar la campionatele balcanice organizate în Bulgaria s-au obţinut 3 locuri I la probele de singler, de 4 şi 8 rame. La regata internaţională Trakia organizată la Plovdiv s-au obţinut primele două locuri la probele de singler senioare şi junioare.
Rezultate deosebite s-au obţinut şi la campionatele naţionale de fond, la cupa Roman, la campionatul naţional ergometre organizat în Singapore, dubla campioană balcanică Buzdugan Mădălina s-a clasat pe locul al V-lea nivel mondial. În anii 2008 – 2011 clasa de canotaj a avut în permanenţă elevi selecţionaţi în lotul naţional, iar unii dintre sportivi Deacu Viorica, Voinoiu Silviu şi Buzdugan Mădălina au fost nominalizaţi ca sportivul numărul 1 ai judeţului Călăraşi.
În intervalul 2008-2011, rezultate deosebite au obţinut şi handbaliştii, boxerii, luptătorii şi atleţii care au concurat la campionatele naţionale şi judeţene lucru ce a demonstrat că sportivii care au făcut parte din clasele sportive au beneficiat în permanenţă atât de o bună pregătire teoretică dar şi pe plan sportiv. Un merit deosebit în această direcţie l-au avut profesorii de sport Nedelcu Cornel, Bălan Ion şi Bănăţeanu Ion care în această perioadă au activat o bună perioadă de timp şi ca antrenori a echipelor naţionale de canotaj. De menţionat că primii doi sunt absolvenţi ai liceului şi după terminarea facultăţii de educaţie fizică şi sport au revenit ca profesori în şcoala unde au învăţat.[17]
Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto a fost condus în intervalul anilor 2005-2010 de o echipă managerială formata din profesoara de chimie Alexandra Climovschi – director adjunct, şi din inginerul Nicolescu Daniel. De la 1 septembrie 2010 la conducere a fost numită inginera Gojnea Carmena sprijinită de fostul director Nicolescu. Apoi de la 1 septembrie 2012 va fi numită la conducere inginera Claudia Păvălaşc sprijinită de către directoarea adjunctă Iana Ecaterina. Funcţia de director educativ a fost îndeplinită în aceasta perioadă de către profesoara de limba şi literatura română Mariana Militaru, care a fost in permanenţă organizatorul şi iniţiatorul activităţilor cultural-sportive ce au fost organizate în anii şcolari precedenţi
La 15 septembrie 2012 figurau în schema de organizare un numar de 22 de profesori, 11 ingineri şi un subinginer, dar şi 14 maiştri care asigură instruirea teoretica şi practică a celor 876 de elevi ce compun clasele profesionale, liceale, postliceale şi serale ale unităţii şcolare. În sectorul administrativ gospodăresc îşi desfăşoară activitatea un număr de 18 persoane care asigura întreţinerea corespunzătoare a sălilor de clase, laboratoarelor, activităţile de secretariat şi de contabilitate, a bibliotecii, cantinei, instalaţiilor tehnice, dar şi supravegherea elevilor care sunt găzduiţi în internatul liceului.
[1] Monitorul Oficial partea I, nr. 167 din 3 august 1962, fila 14.
[2] Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor Direcţia Personal şi Învăţământ, Regulamentul de organizare şi funcţionare a şcolilor de şoferi profesionişti dosar 126/1965, filele 130-134.
[3] Ibidem dosar 136/1965, fila 14.
[4] Grupul Şcolar Transporturi Auto Călăraşi. Registrul de inspecţii şcolar nr. 1 1965-1974, fila 13.
[5] MTTc, Direcţia Personal şi Învăţământ ….136/1972, fila 16.
[6] Grupul Şcolar Transporturi Auto Călăraşi. Registrul de inspecţii şcolare 1976-1984, p 15.
[7] Monitorul Oficial partea I nr. 53 din 6 iulie, filele 23,24.
[8] Grupul Şcolar Transporturi Auto, Registrul de inspecţii şcolare în perioada 1974-1986, fila 161.
[9] Ibidem fila 186.
[10] Ibidem fila 189.
[11] Grupul Şcolar de Transporturi Auto. Registrul de inspecţii Şcolare pe anii 1984-1990, fila 121.
[12] Ibidem, p. 128.
[13] Grupul Şcolar Transporturi Auto (Statul de funcţiuni pe anul 1989/1990), Dosar 34/1989 fila 26.
[14] Argument 1 Ianuarie 2007 interviu cu profesorul Alexandru Vasilache legat de înfiinţarea echipei de baseball din Călăraşi.
[15] Grupul Şcolar de Transporturi Auto, Registrul de inspecţii şcolare nr. 5/1994 – 2003, p. 117-118.
[16] Ibidem, filele 136-137.
[17] Minipromotor, Călăraşi 2051, p. 31-33.
